Azi, la noapte sau mâine, poate să fie iarnă la Posada. Sau primăvară, ori toamnă-n plină vară. Si, de ce nu, o adiere va aduce nu doar răcoare, ci şi vers din Rilke: „Aşa trăim, în despărţiri mereu”.
Ştiţi, amintim despre poetul care s-a îndrăgostit de Martha Bibescu.
Iar zidurile Muzeului de la Posada, au ritualul lor. Uneori, vorbesc despre tristeţea prinţesei, alteori, despre capriciile ei. Unele de bine, altele de rău.
Ca oamenii, deh!

Poate că la noapte începe să ningă pe Valea Prahovei. Iar mâine, vom vedea un strat subţire de zăpadă.
A, dar nu vă-ngrijoraţi că pe DN1 se circulă în condiţii de iarnă. Chestia asta, cu zăpada, este valabilă doar la Muzeul Cinegetic al Carpaţilor, Posada.
Sigur, vom vedea chiar şi urşi.
„A, ce mare scofală? Urşii dau târcoale, de la o vreme, ziua şi noaptea”, veţi spune.
Da, dar poate numai privind un exponat sufletul nostru va înţelege ce-nseamnă „Pădure, pădure nebună/ În fiecare noapte cu lună/ Voi rătăci pe potecile tale/ Ca o ursoaică cu puii ucişi/ La umbra stejarilor prădaţi de frunziş”.
De ce nu?, poate la noapte, se face chiar primăvară. Şi ne vom amăgi că suntem tineri.
„De veghe, iarăşi, între zi şi vis”…

Este sau nu cu tâlc şi invitaţia reprezentanţilor Muzeului Cinegetic Posada: „În fuga de arșița verii spre răcoarea munților Carpați vă invităm să faceți un popas pentru a admira exponatele și expozițiile din cadrul Muzeului Cinegetic Posada. Intrând pe aleile umbrite ale complexului aici veți putea vedea alături de o impresionantă colecție de trofee de vânătoare, o colecție de arme de vânătoare clasice, biotopuri reprezentând natura în cele patru anotimpuri, o expoziție dedicată silviculturii românești din ultimul secol (…)”?.
Şi da, şi nu!
Poate că-i vorba despre un popas în care să ne-ntrebăm: „Încotro goneşti străine? Timpul vieţii e prea scurt”.
Sau că „aşa trăim, în despărţiri mereu”…