Spre a nu uita cine-am fost, îmi voi repeta: Am chiulit. Am avut nota scăzută la „Purtare”. Deci, despre generaţia asta, mai ales azi-mâine, numai de bine!
Nu-i condamna! Asta-mi spun mie. Poate că unii dintre dumneavoastră aţi fost perfecţi. Eu, nu!
Am fost prins fumând. Am avut şi 10, dar 4 la câte-o materie. Şi fredonam: „Ai restanţă, n-ai vacanţă/ Asta n-are importanţă”. Important este să-mi fie, azi-mâine, şi nu numai, clar ceva:
Nu-i condamna. Ai fost ca ei. Nu uita!

Probabil că unii dintre dumneavoastră aţi înţeles perfect Chimia. Eu, unul, sigur, nu! Eu, da, am copiat; şi-ncă la greu! Şi am ezitări, nu certitudini: cine a fost Arhimede? Fotbalist sau tabelul în care contabilizăm-moralizăm: „Generaţia  copiilor de azi… Ce s-o alege de ea? Şi de viitorul ţării ăsteia?” Dar  îmi repet:
Nu-i condamna. Ai fost ca ei. Nu uita!
Vorbesc în numele meu. Nu generalizez, ferească Dumnezeu! Poate  că pentru  dumneavoastră prima grijă era şcoala!

Pentru mine, nu! Mergeam prin discoteci. Azi li se spune cluburi. Am fost şi la biserici. Îmi făceam semnul crucii şi-apoi suflam în lumânarea câte unuia. De-aia-mi repet:
Nu-i condamna. Ai fost ca ei. Nu uita!
Nu vă supăraţi că vă  întreb: Dacă şi noi aveam telefoane mobile, le-am fi aruncat şi am fi extras radicali? Am fi recalculat viteza luminii şi-a sunetului cu care se propagă  răutatea de azi? Am dubii…
Ştiţi, vrem, nu vrem, ăsta-i mersul  vieţii. Asta este generaţia care, cu bunele şi relele ei, participă la olimpiade. Vine cu medalii. Ne face mândri că suntem contemporanii ei.
Şi-acum, mă întreb: M-am ridicat eu, cel de-atunci, la valoarea unora, chiar multora, din generaţia de azi? Cu siguranţă, nu!
Da, am fost şi în biserici, dar mai mult prin discoteci. Da, mâine-i 1 Iunie…
Şi fredonez: „Dacă sufletul tău înţelege/ De la rock pân-la imnuri şi rugi”…
Nu-i condamna. Ai fost ca ei. Nu uita!