Noi, nimeni altcineva, ne recunoaştem în aceşti copii. Nouă, nu altcuiva ne este dor de vremea când absolveam ciclul gimnazial.
În ei, absolvenţii de clasa a VIII-a e viitorul de mâine. Pentru că a ştiut ce-a ştiut Spiru Haret când a spus: „Cum arată şcoala azi, aşa va arăta societatea mâine”.
Şi tot aşa, au ştiut la fel de bine să le dea un sfat, să le îndrume paşii foştilor elevi, cadrele didactice de la Şcoala Gimnazială Apostolache.
Sunt veseli aceşti deja domnişori şi domnişoare. Aşa am fost şi noi, să nu facem pe moraliştii!
Fiindcă dacă sufletul nostru-nţelege bucuria lor, poate mai întinerim şi noi puţin.
Şi poate unora dintre noi le dispar ridurile de pe suflet.

Trăim vremuri anapoda, da! Dar de nu credem că o generaţie ca aceasta – şi nu numai de la Apostolache – care acum are 14-15 ani, va schimba în bine timpurile, atunci, îmbătrânim mai devreme decât e cazul.
Iar a nu fi convins că prof. Simion Pelmuş, directorul Şcolii Gimnaziale din localitate, precum şi cadrele didactice de la această instituţie de învăţământ le-au arătat calea dreaptă, înseamnă „încremenirea” în mentalitatea că noi am fost „cei mai cei mai” dintre elevi. Ori, nu-i aşa!

Uneori, unii dintre noi, ne amintim cu nostalgie de „copiuţe”. Iar asta-i bine. E bine, fiindcă timpul nu a trecut cum îl percepem noi. Poate că-n toate pozele din galerie suntem chiar noi. Copii mai mult sau mai puțin fidele ale unor copii. Rezultatul – nu al unei ecuaţii cu două sau trei necunoscute – ci al unor vremuri cărora le ducem dorul.
Sau, de ce nu?, poate suntem cadrele didactice care am fost. Sau care-am fi vrut să fim!
Sau diriginţii unor elevi. Să zicem ai clasei a VIII-a A, cum este prof. învăţământ primar Gabriela Zurini. Sau ai celor de la a VIII-a B, ai prof. învăţământ primar Bogdan Zahiu, de la Apostolache.
Sau „profi”, în general (îi vom enumera mai jos) care-au avut de furcă, uneori, cu elevii.
Şi cu elevii din noi, că doar n-om fi fost cândva, sfinţi în clase… Să fim cinstiţi cu noi înşine!

Dacă sufletul nostru-nţelege tinereţea acestor copii... Dacă credem în inteligenţa lor, atunci noi, ca indivizi, mai avem o şansă.
Ca indivizi, fiindcă lumea va merge-nainte cu sau fără părerile noastre de genul „Pe vremea mea se făcea carte!”.
Se face şi-acum. S-au făcut doar „scrum” tabla cu cretă şi buretele. Le-au luat loc cele inteligente! Au dispărut băncile greoaie, de lemn. Şi ne e dor de ele. De ele, sau de copilăria noastră? Aceasta-i întrebarea!
O întrebare al cărei răspuns îl are edilul comunei Apostolache, Mihail Bratu. Pentru că el este „vinovatul” modernizării laboratoarelor, al înlocuirii mobilierului instituţiei de învăţământ, al implementării Programului „Masă caldă” la Şcoala Gimnazială Apostolache.
Aşa că nu întâmplător a fost invitat să ia parte la festivitatea de absolvire a claselor a VIII-a A şi B, amintite mai sus.

Au fost 30 de copii. Cu ei au avut de-a face , ani de-a rândul şi directorul Simion Pelmuş, şi cadrele didactice: Rodica Niţu, Nicoleta Elena Barbu, Gabriela Zurini, Bogdan Zahiu, Elena Otilia Pîrvu, Lixandru Alexandra, Andreea Stoica, Ioana Negoiţă, Mihaela Oprea şi mulţi, mulţi alţii.
„Trecut-au anii, ca nori lungi pe şesuri”… Peste unii!
Peste cei care înţeleg că aceste imagini se repetă, an de an, purtând în ele speranţa – sau, de ce nu? – certitudinea de mai bine, atunci…
Un sfârşit de ciclu şcolar este, mereu şi mereu, un nou început.
Început de speranţă, certitudine de mai bine!