Hei, coşar-primar, vreau bicicletă nouă. Cu far!  



De-auziţi noaptea zgomote prin pod păstraţi-vă calmul! Şi să nu intraţi la idei de genul „Bă, n-am toată ţigla pe casă, mă duc la psihiatru!”.
Tot când e beznă, iar casa se zguduie de parcă ar juca stafiile „Periniţa”, nu intraţi în panică! Şi nu vă gândiţi că a venit „Fantoma de la Operă” la dumneavoastră!
Sunt coşari-electorali, norocul dumneavoastră. 
În cazul nefericit în care  întâlniţi un spoit din ăsta – cu tăciune şi/sau cărbune -, luaţi repede un  calmogen şi reveniţi în paturile dumneavoastră!
Băieţii ăştia – din patru în patru ani – aduc  belşug şi norocul în casa dumneavoastră. 

Vă dăm şi exemple.
Într-una din  serile trecute, o săteancă se văita pe uliţă că n-are zahăr de pus în cafea dimineaţa. Lumea –  doar ştiţi din versurile de la manele cât e de rea – s-a făcut că n-aude. Mâhnită s-a-ntors acasă. Dimineaţa, a găsit pe plită  cinci kile de zahăr şi-o linguriţă cu muştar. Plus bileţelul pe care scria: „Eu sunt coşarul-primar. Votează-mă iar!”. 
O altă întâmplare de acest gen a avut loc în satul vecin. Zgomote în pod,  mobilă care pocnea în casa unei văduve.   
Biata de ea, s-o ia pe urma „fostului”, nu  alta! Că l-a văzut pe-un urât  coborând pe horn. Însă, cu glas duios, aterizatul i-a şoptit drăgăstos: „Eu vin în întâmpinarea nevoilor tale. Ţi-am adus un snop de leuştean, să-l pui în ciorbă. Revin şi noaptea următoare cu un snop de mărar, dacă mă votezi iar”.

Mai circulă  vorba pe la un butic că  o fetişcană cu drept de vot era foarte tristă că nu era niciun lan de rapiţă  pe o rază de 10 Km. Şi trebuia să ia „locala”, să meargă pe câmp, să-şi facă un selfie pe care să-l posteze pe „sosiăl media”. Adică pe Facebook.
Ei, nu mică i-a fost mirarea  când,  trezindu-se ea într-o  dimineaţă, a găsit perna mânjită cu negru, dar, surpriză: o poză cu ea în două lanuri suprapuse de rapiţă.
Şi explicaţia: „Fată dragă, nu puteam să te las aşa, ca pe ultima toantă, nefotoşopată. Postează  fotografia şi nu uita să scrii sub ea «Votăm acelaşi primar gospodar». Dacă ai peste o mie de laicuri, îţi aduc şi ulei”. 
Aceste  exemple fiind  suficiente, revenim cu atenţioarea: Păstraţi-vă calmul când auziţi zgomote suspecte pe casă, în pod sau în casă! 
Sunt oameni de bine, care umblă ca Moş Crăciunii, şi v-aduc daruri.

Eu, de exemplu, abia aştept să se zgâlţâie casa de două ori  în noaptea asta! Poate mă pricopsesc de la un candidat-coşar cu un cartuş de ţigări, iar de la altul – cu o bicicletă ultimul răcnet. Da’ cu far, că pe ultimul l-am spart. 
Fin’c-am căzut ca fraierul, tot noaptea, într-o groapă, săpată  la drumul mare, fără niciun rost.
La ordinul lu’ dom’ primar!