Simion Pelmuș
Apostolache, Apostolache! Această comună în care un comis cu același nume ridica, în memoria fiului său, trecut prea devreme la cele sfinte, o mănăstire…
Comuna Apostolache! Localitate prahoveană binecuvântată de Cel de Sus cu oameni care-au știut, în timp, să rânduiască lucrurile așa cum se cuvine. Iar  rânduiala  se numește bunul-simț, păstrarea tradițiilor și, nu în ultimul rând, a nu uita de Dumnezeu! 
Copiii din Apostolache! Priviți-i în fotografii! Ei privesc spre cer, cu ochii larg mirați!
Priviți-i și-n galeria foto! 

S-a întâmplat azi, luni. Prima zi a săptămânii. Sau a Facerii Lumii!
„Totdeauna lucrul tău, să-l începi cu Dumnezeu”, consideră părintele paroh Gabriel Adrian Enescu.
Și-așa au început „lucrul” elevii de la Școala Gimnazială Apostolache. Ascultând pe părinte „predând-predicând” la mănăstire despre ce e rău și ce e bine.  
Firește, nu trebuia „dezlegare” pentru elevi spre a mai trece și pe la biserică. 
Dar o inițiativă precum a profesorului Simion Pelmuș, directorul Școlii Gimnaziale Apostolache, precum și a cadrelor didactice Otilia Pîrvu, Mihaela Oprea, Lixandru Alexandra, Gabriela Zurini, Bogdan Zahiu sau Cornel Cazan, a fost bine-venită.  
Copii-elevi ce urcă o scară spre Muzeul amenajat la Mănăstirea Apostolache. (în galeria foto, mai jos.) Acolo au aflat despre alte ocupații de pe vremuri nu tocmai depărtate. Și despre tihna satului…
Tihnă! Ce cuvânt rar în aceste vremuri în care nu doar timpul, dar nici oamenii nu mai au răbdare unii cu alții!
Și nimic altceva nu trebuie acestei generații decât răbdarea de-a le-ndruma pașii. 
Acest lucru l-au înțeles cei care știu să facă rostul unei așezări. Sau a unei comunități în care se implică și primăria.
Fiindcă azi, luni, 22 aprilie, și edilul Mihail Bratu a luat calea bisericii. Să fie alături de elevi, de cadrele didactice. De tot ce trebuie și uneia, și alteia. E vreo noutate? Nu. Nu, câtă vreme timpul lui se-mparte și între Școală și Biserică.   

Apostolache, Apostolache!  Localitate  botezată după numele unuia dintre comișii lui Mihai Viteazul, la jumătatea secolului XVII.
Luni, 22 aprilie, Anul Domnului: peste 80 de elevi s-au mutat, preț de câteva ore, la Mănăstire. Și-au devenit  un pic „Elevii Școlii Gimnaziale  «Mănăstirea Apostolache» – Prahova”.  
Și-au plecat mai „bogați”. Și poate vor spune, unii, că ghiozdanele lor atârnă mai greu. 
Au dreptate! Fiindcă au primit din partea părintelui Enescu iconițe, cărți de rugăciune și alte daruri.
Iar dacă sufletul nostru, de oameni maturi, înțelege ceva din privirea acestor copiii… 
Sau de vom pricepe truda cu care o elevă a Școlii Gimnaziale Apostolache a desenat Crucea cu Hristos răstignit, ne salvăm pe noi înșine. 
Poate suntem subiectivi, dar nu-i un păcat: Veșnicia s-a născut, dar încă trăiește la sat. La Apostolache – Prahova!
Trăiește cât timp prezentul și mai ales viitorul are trei repere: Biserica, Școala și Primăria!