N-avem noi cuvinte, câte lucruri bune se pot spune despre aceşti copii. N-avem nici spaţiu, să-i arătăm pe toţi în fotografii. 
Nu ne dăm seama, uneori, cât de bătrâni putem fi, când scriem – culmea, tot pe Facebook – că generaţia tânără, că elevii, că tineretul, vai!, nu mai  pune mâna pe-o carte. Şi „stă doar pe telefoane”. 
Şi nu aveam de unde să ştim ce-a spus o tânără laureată a Premiului Nobel –„Haideți să recunoaștem: „O carte, un creion, un copil și un profesor pot schimba lumea“ – dacă noi înşine nu căutam pe net citate despre cărţi. 
Parafrazând, aşadar, „Haideţi să recunoaştem că aceşti profesori de la Şcoala Gimnzială Apostolache îi învaţă pe elevi să schimbe lumea!”
Sau să o privească  altfel. Ceea ce-i cam totuna!  
Bănuiam, dar nu eram siguri, că în acestă instituţie de învăţământ este şi o bibliotecă. Am aflat de la directorul şcolii, prof. Simion Pelmuş. 
Dar nu orice fel de bibliotecă. Ci una cât pentru toată comuna. 
Şi-un pic nostalgic, ne-am întrebat dacă „Băieţii de pe Strada Pal” sau „Insula Misterioasă” este-n rafurile ei. Noi credem că da.
Nu ştim însă câte cuvinte – cuprinse-n poezii – ştiu aceşti elevi care, de ce nu?, vor schimba lumea. Şi le recită cu voce tare ori în gând. 
Sau, de unde să avem noi habar ce aventuri au trăit şi trăiesc citind „Nola din Insulă”. 
Cel mai bine, credem este să prezentăm câteva instantanee de la sus-amintita şcoală. Sunt copii, sunt clasa -ntâi,  prof. învăţământ primar Liliana Vlăduţă.
Sunt şi de la clasele mai mari. Cum ar fi ai prof. înv. primar Nicoleta Jipa. 
Cum scriam: N-avem noi idee ce bibliotecă este la Şcoala Gimnazială Apostolache. Ştim doar că pe uşile ei, nu ruginesc lacăte. Cum prin alte locuri se mai întâmplă… 
Ne credeţi sau nu pe cuvânt, nu contează. Important este ceea ce se face  acolo.
Iar de-ntrebaţi, ce?, răspunsul e simplu: Carte!
Şi nu numai de „Ziua internaţională a cititului împreună”, cum ar fi unii tentaţi să spună.