Statuile nu râd niciodată? Poate! Dar uneori, sufletul lor se bucură. Credem asta!
Credem, cât timp, astăzi, în Parohia Valea Cricovului, din comuna prahoveană Apostolache, a fost marcată trecerea în nefiinţă a celui care a fost Vasile Paapa.
Statuile nu râd niciodată. Dar sunt şi oameni care nu uită vreodată ce a însemnat Vasile Paapa şi pentru localitatea prahoveană, şi pentru generaţii de elevi din ţara asta, până la urmă.
Unul dintre ei este primarul comunei Apostolache, Mihail Bratu.
Alături de el – reprezentantul Comunităţii Elene Prahova, Dragoş Gabriel Zisopol.
Iar întru veşnică pomenire şi amintire, şi-au adus ofranda preoţii Iulian Micu şi Ion Vlad, de la Parohia Valea Cricovului.
(Toţi, în galeria foto).
Statuile nu râd niciodată! Dar, cine ştie, poate se bucură, când văd că oamenii nu sunt de piatră. Că sufletele lor vibrează drept amintire, drept pomenire, drept simţire.
Preţ de câteva ore, fie şi numai pentru o zi, şi tot e ceva!
Statuile nu râd niciodată. Doar că „vorbesc” prin glasul celor ce-i cinstesc memoria.
Aminteam despre primarul Mihail Bratu. Mai jos, în galeria foto, se poate vedea și discursul scris de edil, dar şi diploma pe care acesta a primit-o.
Un gest simbolic, din partea epitropului Constantin Frangulea, o mare recunoştinţă pentru faptul că edilul nu a uitat niciodată să cinstească pe cei ce-au fost, pe cei care-au făcut nu puţin lucru în comună.
140 de ani fără Vasile Paapa. Un secol şi câteva zeci de ani în care, an de an, la data de 28 ianuarie, este pomenit, este amintit.
Scriam că statuile „vorbesc”, în astfel de ocazii, prin glasul oamenilor.
Aşa aflăm că Vasile Paapa, născut în Epir, lângă Muntele Meteora – Grecia, a înfinţat la anul 1873, pe moşia din Valea Cricovului- Apostolache, Prahova, o şcoală în care elevii – și nu numai din Prahova – învățau carte sau meserii pe cheltuiala sa.
Statuia lui Vasile Paapa n-a râs nici azi.
Doar sufletul i s-a bucurat. Şi n-a fost puţin lucru!