Lucrurile sunt simple: în foto este un Căprior – Capreolus capreolus – de la Muzeul Cinegetic Posada. Iar în toată splendoarea sa, poate fi văzut mai bine în galeria foto.
Însă, devine mai interesant faptul că recordul naţional al acestei specii este deţinut de un trofeu recoltat în judeţul Prahova, în anul 1976, record omologat un an mai târziu în Franţa, la Marsillia. Acum, urmează detaliile despre această specie, oferite de Muzeul Cinegetic Posada: „Masculul poartă denumirea de căprior sau țap roșu, iar femela de căprioară. Căpriorii tineri sunt numiți sulițari. Iezii prezintă fenomenul de homocromie până în jurul vârstei de 3 luni. Năpârlește de două ori pe an, respectiv primăvara și toamna. Când se simt amenințați – atât căpriorul cât şi femela – scot un sunet asemănător unui lătrat, denumit <<brăhnit>>. Coarnele noi încep să crească primăvara, dezvoltându-se sub o membrană catifelată până în toamnă, când aceasta se descuamează, iar ţesutul se mineralizează şi capătă aspectul osos. După terminarea perioadei de rut, iarna, acestea cad şi sunt progresiv înlocuite de unele noi. Caracteristicile unui trofeu valoros sunt: culoarea închisă, perlajul bogat, rozetele mari, vârfurile ramurilor lungi, bine evidențiate și șlefuite”.