Românie, puf de păpădie!



Inculpatul Lucian Blaga are avocat din oficiu. Poetul e acuzat de făcute și nefăcute.

– Acuzatul, ignorantă instanţă, e mut și, pe deasupra, vorbeşte aiurea.
“Căci eu iubesc…”, dă să zică poetul.
Sala proletară strigă:
– Dom’ procuror, a zis că iubește. Înseamnă că-i “pește”. E traficant.
– Bă, ce antecedente ai la viaţa ta? Că n-oi fi sfânt! Nu există sfinţi pe pământul ăsta, unde au fost tăiate aripile îngerilor.

Muștele, care roiau peste cadavrul tribunalului poporului, zumzăie. Crinii din ţară nu mai respiră. Doar se miră ! E lung momentul în care crinii nu respiră: peste 30 de ani ! Iar ţara-i de duhoare plină.
Judecătorul râde. Și strigă la grefier:
– Băiete, facem o pauză de o ţigară. Inculpat, fumezi ?
Blaga vorbește singur: „M-agăţ de tine, Poezie, să trec cu bine puntea humii”.
– Ce mă ? Vrei să te spânzuri în celulă ? Mai întâi dai socoteală pentru ce-a ajuns această ţară. Acest popor care și-a pierdut orizontul din cauza unor deștepţi ca voi. Din cauza Rigăi Crypto care avea vise erotice cu Lapona Enigel.
Ţărișoara asta dragă, devalizată de Arghezi care vinde cireșe la poartă fără certificat de provenienţă. Câtă demenţă !
“Și flori, și ochi, și buze și morminte!”, mormăie Blaga. Da’ cine să-l audă în Grădina Domnilor, unde se taie de zor aripile îngerilor ?

Ședinţa se reia. Judecătorul:
– Să intre următorul. Numele ?
– Ciobănașul mioritic.
– Bă, tu ești mort sau ba ?
– Încă trăiesc, în conturul unei ţări, în Grădina Domnilor în care se taie, zilnic, aripile îngerilor.
– Iete-te bă la el ! A devenit și ăsta filozof. Ia zi, dacă mori, unde vrei să te-ngropăm ?
– La Săpânţa, dacă se poate.
Blaga tresare. Cândva, acolo a plantat o floare. Și-a mai făcut ceva: a băgat în pământ, de vie – asta da crimă! – ”mirabila sămânţă”. Ca să-renvie o ţară pe jumătate moartă.
– Ca să clasăm dosarul ăsta aflat pe stoc de 30 de ani, eu zic să-i îngropăm la Săpânţa!, tună judecătorul.

Pe la răscruci de ţară sunt multe, e chiar inflaţie de cruci Made in Săpânţa.
O, ţară tristă, plină de humor…”.
Muştele roiesc. Mirabila sămânţă moare. Ţara duhneşte. Crinii se sufocă.

Românie, puf de păpădie !