Azi-dimineață, rezemată de tejghea, vânzătoarea privea aiurea. Nimeni nu ştia la ce. Nici ce amintiri o frământă. Uneori, rostea: „Chiar şi eu am uitat!”.
– Ciudat!, s-a mirat cineva. Foarte aiurea să exclami, din senin, că ai uitat ceva.
Trecând  peste acest moment delicat, lumea se uita la vitrina pe care scria „Oferta zilei: Linkuri despre bunătatea Sărbătorilor de Iarnă. Bonus, o jumătate de primăvară...
Curios, am  intrat.
– Primul venit, primul servit! Avem linkuri cu timpuri. Sau anotimpuri. La comandă, angajaţii firmei vă pot cofecţiona solstiţii şi echinocţii. Sau amintiri cu oameni cuminți din Ajun de Crăciun, de Sfântul Ștefan, de Bobotează. Ce doriţi?
– Aş vrea un link care să arate cum de azi, da’ chiar de azi, iarna vrajbei noastre se va schimba…
– N-avem!  Dar, lăsaţi comanda la noi. Reveniţi  mai spre Paște. Următorul!
Nu m-a mirat c-a zis „Reveniţi!”. Doar că s-aștept atâtea luni.

Stăteam şi căscam gura – să treacă timpul, să vină Postul Paștelui  – la alt magazin: „Antichităţi de ieri, de-alaltăieri. Proaspete! N-au nici două săptămâni”.
Erau expuse în rafturi zorzoane, urări de „La mulți ani!”, îndemnuri  cu „Fii mai bun!” și patefoane.
Un disc se-nvârtea ca smintit, precum Bolero, dus la infinit.
– Domnul, puteţi schimba placa?, l-am rugat pe  anticar.
– Trecătorul nostru, clientul nostru. Fireşte că da !
– Cum „trecătorul”? Nu-ţi calcă prea mulți pragul?
– Vrei să moară de inimă rea? Să fii mai bun, mai uman,în zilele astea fără sărbători, înseamnă sinucidere curată. 
Înţelegi de ce-i  aglomeraţie la magazinul cu linkuri despre amintiri?
– Nu!
– Mai du-te o dată!  

Femeia care vindea linkuri cu  timpuri-anotimpuri aştepta.
– Ce vrei să cumperi?
– Chiar şi eu am uitat!
– Asta e bine. Vino cu mine.
Apoi a scos dintr-un raft  un link în care  apăreau mulți oameni.
Și se bucurau, și se pupau, și se lăudau, și își urau…
Eram și eu printre ei. Doar că nu-mi dădeam seama. 
– Cine e ăsta ?, am întrebat arătând spre mine.
– Tu, dar nu contează. Important e că ai uitat cine ai fost de Sărbători.
Și-avea dreptate. Prea multă bunătate?
Sinucidere curată!