Aici să vii, când străin ești tu, de tine. Pe-aici să treci când sufletul ți-e un „decembrie cu reci morminte”. 
Numai aici îți poți auzi  răspicat, gândul:”Vorbesc cu prostul și neprostul, doar pentru sufletu-mi exist”.
Poate aici – nu știm exact locul – stă scris „Cerul înstelat deasupra mea, legea morală în mine”. 

De-aici poți privi  lumea toată.  Cum ar fi: „Și câmpiile asire, și întunecata mare”. 
Aici, la „Întâlnirea dintre pământuri”, vei înțelege de ce se-ntreba Marin Preda:
„Încotro, domnule?”. 
Doar aici nu vei regreta „Zăpezile de altădată”.
Poate, doar pe cele viitoare.

Aici înțelegi cel mai bine Rolling Stones,
Și filozofia lui Blaga.
De-aici  poți să înalți rugă spre ceruri:
„Dați-mi un trup, voi, munților”.

Nu îți va da! Dar măcar știi că ai încercat.

(Credit foto, Vali Bălan, Romsilva -Administrația Parcului Natural Bucegi)