Când balerinele, din decenţă, se descalţă

Prima dată, doar balerinele, înălţate pe „poante”, l-au văzut. Stătea în ultimul rând, la spectacolul „Lacul lebedelor”. Dar nu asta e important.  Importantă este prezenta lui Ahile în sală. Semizeul venise să vadă „cu ochii lui” – cum spun martorii unui accident rutier, când filmează mai întâi victimele şi-apoi sună la 112 – mersul  pe vârful picioarelor. Lăsase armura la garderobă. Avea  doar călcâiul din inimă.

Spectacolul se opreşte.  O balerină cade. Glezna-i luxată. Spectatorii râd şi filmează. Este chemată Salvarea. În timpul ăsta, călcâiul lui Ahile din ultimul rând…
„Sângera!”, veţi zice.  Aşa  speram şi eu,  ca să mă bucur de durerea altcuiva. Aiurea! În sală era o  urmă. Dar, nu de sânge. Era ceva roşu care se numeşte terebentină. Are cam aceeaşi culoare cu a globulelor roşii. Dansatoarea căzută  avea, în schimb, prea multe globule albe. 

Celelalte balerine,  din  decenţă,  se descalţă. Să nu  calce şi mai rău pe  sufletul  unui om căzut.
Iar Ahile  simte  şi el că-l  doare călcâiul din inimă. Se duce spre scenă, şchiopătând. Spectatorii s-au  întrebat  cine-i  amărâtul. Când au aflat de pe Google că-i Ahile, au vrut să-şi facă selfie cu el. N-au putut. Grecul şi -a văzut de drumul lui şi de durerea altuia. 
„Totuşi, trebuie să  se-nâmple  o tragedie! Ori moare balerina, ori  curge sânge  din călcâiul inimii  lui Ahile!”, veţi exclama.

 Şi eu am sperat la ce-i mai rău.  Mă gândeam că voi scrie o ştire de prima pagină, fiindcă  chestiile de acest gen ţin capul de afiş al lumii.  M-am ofticat. Nu era sânge.  Ahile îşi ascundea călcâiul inimii sub bandaj. Nici balerina nu murise. Am scris despre întâmplare  doar câteva rânduri. Le puteţi citi la rubrica „Diverse”.

L-aud, ca într-o tragedie a lumii ăsteia,  pe Ahile  plângând surd.
– Ce te doare?
– Călcâiul.  Şi nu găsesc în  farmacii terebentină.
– Nu ţi-au dat altceva?
– Mi-au spus că durerea din călcâiul inimii – şi a omenirii – se poate  trata  în două  feluri: Cu aspirină sau cu indiferenţa.
Ahile a ales pastila. 
Noi, oamenii, de mii de ani: indiferenţa!