Țara – unii i-au zis pe vremuri țarna – avea reper doar o clopotniţă. Altfel, ar fi fost rasă și de pe platforma Google Maps.
Președinte, Guvern, Parlament şi locuitori erau un singur om – clopotarul. Într-o zi, s-a auzit un „dang”!
Clopotarul a intrat la idei. A luat-o la sănătoasa spre clopotniţă şi…
Şi s-a liniştit! Era o muscă. Asta, la rândul ei, se bătea de-o altă muscă.
Ca să întreţină vie atmosfera, din când în când, clopotul bătea a mort. Adică, să dea impresia că mai trăia cineva pe-acolo, dar îi sunase ceasul.
Iar clopotarul aducea bocitoare-voluntare de peste hotare, de-l duceau la groapă. Astea se tânguiau de mama focului.
Iar la final, ziceau: „Fie-i ţărâna uşoară!”. Țării! Sau țarnei…
Şi-apoi plecau. Clopotarul mai preda şi la şcoală. Stătea la catedră, punea o întrebare, apoi fugea în bancă şi răspundea tot el. După aia băga direct într-a doua – adică lua viteză- , şi trecea nota în catalog. Nu ne-ntrebaţi dacă era 10 sau 4, că nu-i frumos să tragem cu ochiul. Puteţi vedea dând zoom pe Google Maps.
Seara, aducea vaca de la păscut.„Nea, boală!”, zicea. Iar vaca era de carton. Că doar nu vă-nchipuiţi că mai exista vreo urmă de dobitoc. Nici vorbă, că le făcuseră felul măgarii! Dar Google Maps trebuia să detecteze ceva mişcări pe-acolo. Deci, viaţa la ţară fremăta, ce s-o mai aburim?
Într-o zi, pe clopotar l-au apucat frisoanele. A sunat la „112”. A venit SMURD-ul şi i-a zis că-i caz de internare.
„Nici mort!”, a zis clopotarul. Şi-avea dreptate. Păi, cine să aibă grijă de animale şi alte angarale, de tot ce înseamnă idilica şi frumoasa viaţă la ţară?A dat așadar semnătură electronică la rubrica „Bolnavul refuză să fie internat”. În fapt, a pus deștul, cum se zicea cândava.
Starea i s-a agravat. Tuşea de trezea tot satul. Adică pe el… Până la urmă, a murit. Cine i-a ţinut lumânarea? Ce întrebare! Tot el!
Cine i-a tras clopotul, cine i-a săpat groapa, cine l-a îngropat?
Hai, că sunteţi culmea! El, cine altcineva? Cine l-a plâns? Păi, Google Maps!
Ce scrie pe crucea lui? Ce-a zis zis Octavian Paler:
„Eu cred că România nu mai există!”
Priviţi în ochii bătrânilor ce stau la poartă, în satele din ce în mai stoarse de vlagă! Nu vi se pare că nu mai aşteaptă pe nimeni?
A, ba, da! Asteaptă o lacrimă de pe platforma Google Maps!