De rău ce sunt, am insistat pe lângă Ilie Moromete. De-afurisit, l-am necăjit.
– Bre, că eu nu-ţi zic, ca alţii, monşer. Doar te-ntreb: Unde-i Nicolae?
Îi văd în colţul ochiului o lacrimă. Eu nu plâng. Râd de naivitatea lui. Şi răsucesc cuţitul în rană.
– Unde-i copilul din Mălini? De Labiş, zic. Parcă îi citeai cu sfială cărţile.
– S-a plicisit să-l urmărească în vis Căprioara. Şi-a plecat într-o „Călătorie la capătul nopţii”. Poate la cules de minuni.
– Poate trăieşte, ce ştim noi? Poate-i spui un „La mulţi ani!”. Că nu strică o vorbă bună.
Marin Preda fumează.
– Miroase urât prezentul. Şi domnul viitor al ţării pufăie dintr-o ţigară puturoasă!, îl necăjesc.
– Da’ nu azi. Da’ nu luna asta. La noi nu există decembrie cu reci morminte. Poate la alţii!, îi sare ţandăra ţăranului român.
Se enervează Ilie Moromete şi mă bucur.
– Şi pe la noi ce e, de nu-i cu supărare?
– Te-uită cum ninge a zi de sărbătoare. Te uită cum lumea devine – teoretic şi practic – mai bună.
– „Teoretic şi practic”. Ce glumă!
– Nu-i glumă. Şi te-ntreb serios de ce trebuie să spun tocmai eu „La mulţi ani Nicolae!”? De ce tot eu, „La mulţi ani, Nicoletelor!”?
– Fiindcă aşa se cuvine. Fiindcă e şi onomastica băiatului matale, Niculae.
– De ce nu altcineva să le zică „La mulţi ani!”?
– Fiindcă, vedeţi, dumneavostră, domnule Moromete, lucrurile sunt mai simple decât credeţi.
Fiindcă numai talpa ţării ştie ce-nseamnă mireasmă de sărbătoare. Pentru că puţini aţi mai rămas cei care ştiţi să-vă scoateţi căciula doar atunci când vă-nchinaţi la icoane. Nu-n faţa idolilor lumii.
– Pe ce te bazezi când spui asta?
– Pe faptul că drumul destinului frânt al unei naţii, numai câţiva îl mai ţineţi în viaţă. Noi, avangardiştii, am cam uitat de tradiţii. Voi sunteţi mereu tineri. Iar mulţi dintre noi au suflete-mbătrânite.
– De vremuri?
– De gânduri precum: s-avem, s-avem, s-avem! Şi prea arareori să dăm!
– Nici măcar „Bună-ziua!”?
– Nici. Deci închei matale, da?
– Da! „La mulţi ani, Nicolae!”, ” La mulţi ani, Nicolete!” din ţara-n care azi, pentru cine mai crede-n ea, ninge cu minuni, miroase a sărbătoare!
