Cinstit și lăutărește vorbind, e o plăcere să citești postările salvamontiștilor sinăieni. Și-ale celor prahoveni ! Și-ale tuturor salvatorilor montani din țara asta! Pe de altă parte, sincer vorbind, nu ne-ar plăcea nicio clipă să fim în pielea lor. Știți, wewkend!, știți, minivacanță!, știți, deși s-a mai încălzit, tot frig e pe creastă! Nu în ulimul rând: N-am putea face ceea ce fac ei nicicând. Salvând și-apoi trăgându-și sufleul lor mare cu zâmbetul pe buze. Cităm dintr-o postare a Salvamont Sinaia ( tot de acolo, evident, și foto!):
„Vremea fiind cum este și vremurile fiind cum sunt (vai, Ordonanță de austeritate bugetară, vai, Legea Pensiilor, vai câte altele care ne cam încrețesc grav frunțile noastre de salvatori), este poate (sigur) binevenit să punctăm și momente luminoase și reușite ale ultimei perioade, căci au fost! (…)
O fericită întâmplare – salutară aliniere a făcut ca, în drumul lor de întoarcere spre casă de la cursul de paramedici, colegii noștri Nicu și Bogdan să fie primii care să intervină la un incendiu tocmai izbucnit într-o gospodărie dâmbovițeană, asigurând securitatea locului până la sosirea pompierilor. Menținerea la o distanță sigură a inerenților gură-cască, blocarea și/sau dirijarea circulației rutiere (inclusiv a vehiculelor cu tracțiune animală, frumoasă încă prezență a comunei și satului românesc), orice alt ajutor necesar – sub îndrumarea pompierilor, odată sosiți și aceștia la fața locului, iată ce înseamnă ‘omul potrivit la locul potrivit’. Bravo, băieți! Un moment vesel și plin de viață și curiozitate l-a reprezentat și întâlnirea cu elevii de clasa I a unei școli din București, și a frumoșilor oameni mari (ei înșiși oameni de munte) ce i-au însoțit în excursia de-o zi la Sinaia. O mică discuție antrenantă cu cei mici despre ce înseamnă Salvamont, despre cum se merge pe munte (în echipă! și cu echipament), despre cum se dă un telefon la 112 pentru un necaz pe munte și despre primul-ajutor. Copiii au fost încântați de prezența uriașă și prietenoasă a lui Popică (același cu unul din eroii precedentei relatări), care a reușit să le capteze atenția drăcușorilor inteligenți neașteptat de bine. Apoi, micii exploratori s-au alergat prin noul parc Știrbey și au putut vizita sala Salvamont a Muzeului orașului Sinaia, cu exponate autentice, multe dintre ele donate de către Mihai Sârbu la deschiderea Muzeului. Și treaba lor ce-au mai făcut în continuare prin Sinaia, în orice caz au avut o zi frumoasă și s-ar părea că au rămas cu amintiri foarte plăcute, și cu câteva cunoștințe în plus despre munte – și probabil că nu doar. La capitolul intervenții punctuale reușite (și nu doar alergat după potcoave de cai morți…), nu am avut multe apeluri. Însă când au fost, s-au soluționat rapid și bine! Niscai entorse și luxații, imobilizare și transport rapid, chiar și când au avut loc în zone precum stâncile Franz Joseph din Stâna Regală. Aici se cuvine a-i saluta pe colegii noștri de la Bușteni, care au continuat să aibă mult de furcă în ultima vreme în zona lor cea dificilă, chiar și când vremea ar fi trebuit să țină orice om chibzuit la căldurică, și nu la umblat creanga prin viscol dezlănțuit. Indiferent de cât de puternică o fi energia Sfinxului sau cât de adânci tunelurile uriașilor, oameni buni, la adăpost de viscol și hipotermie nu vă țin!!! Cu siguranță a fost acțiune grea, și ținem să vă salutăm efortul, colegi buștenari. Ca și în cazurile, mai puțin fericite, ale rătăciților găsiți decedați, pentru care ați avut de muncă cu scosul și dusul… Tot cu ocazia viscolului de duminica trecută se cuvine a o saluta pe Mioara, cabaniera de la Valea Dorului care s-a impus și a ținut sub papuc un grup de străini deciși să plece pe vânt de 160km/h către mașinile lor, oricum blocate sub zăpada troienită. Și pe Nițoi al nostru, care i-a convins telefonic să se întoarcă la cabană când deja bântuiau printr-un iad de vânt. Iată deci, e și bine. Să fie! (…) Țineți seama de prognozele meteo, nu plecați brambura pe vreme rea!
Toate cele bune tuturor, oriunde”.