Dacă nimic nu mai e ce-a fost odată: mileu pe televizor, câine rock care dădea din cap în luneta Daciei 1100 și, vai!, geamuri cu gutui amărui, la modă-s în schimb, poamele.
Fin’că, vedeți dumneavoastră, stimați votanți, mai nou, gutuițele au personalitate. Și imunitate!
De-aici și refrenul: „Gata cu gutuia, s-a emancipat/Nu mai e neică momâia/Aia de-altădat’!”.
Așa că, de n-aveați știință, la poalele Carpaților funcționează, Cămara Gutuilor. E inferioară Senatului, da’-i tot deasupra neamului.
Câte locuri are? Multe! Intră cine vrea, iese… Nu iese nimeni, că nu-i prostă poama!
Ce rol are Cămăruța Gutuițelor? Eeeei, dragii moșului! Păi de se dezbate-n Senat o lege privind creşterea salariilor primarilor, ale parlamentarilor și ale altor categorii des-favorizate, cine-i poamă-decizională? Atunci, fructișoarele au ultimul cuvânt.
Președinta Gutuie – una mai țuguită – are și rolul de trompetă. Ea și nimeni alta aduce la cunoștință votanților ce legi se mai pun pe cale.
(Pe șine, adică, că pe ducă-i țara!)
Firește, primește spor de luat înjurături sau ouă clocite în cap. Da’ se merită așa suferință pentru țară, nu?
(Răspuns, da!)
Cum se promovează? Accesul Domnițelor-gutuițe se face la termen. Patru ani! Fin’că cercetătorii au stabilit că atât durează stagiul de instruire/păcălire a unui popor ascultător.
Sunt și avansări înainte de termen. Asta pentru alea de se fac preș sau otreapă-n fața Gutuiului șef de partid.
(Doar cunoașteți cazuri în viața cotidiană, darămite acolo.)
Acum, noi recunoaștem că am fost cam răi. Gutuițele însemnă și alți tăntălăi. Deci, sunt și de genul masculin. Chiar cei mai mulți. Și mai inculți. Dar, pentru ca a noastră țărișoară să miroasă a gutuioară, i-am trecut pe toți pierde vară care conduc o țară, la genul feminin.
D-aia, acum, prin toamnă, Duduia țară miroase a primăvară!
Știți cumva cât mai e kilogramul de zahăr? Nu de alta, dar iese o peltea din toate poamele-asteaaaa…
Mamă-mamă!