Există împrejurări care îți pot contura viitorul în viață. E drept, mai depinde și de om. Și de vocație. Și de sufletul pe care îl pune în ceea ce face. 
Întâmplarea a făcut ca multipla campionă mondială și națională  la popice – Luminița Dogaru – să fie acel om care a mers „Per aspera, ad astra”. Adică „pe drum aspru, către stele”. Iar stelele înseamnă, pentru profesoara de „Sport” de la Valea Călugărească,  medalii.  
„Împrejurarea a făcut ca eu să practic atletismul la Boldești – Scăeni, iar în timpul liber, pentru a mai câștiga un ban, să ridic popicele jucătorilor din oraș. Așa am ajuns să  practic acest sport. Și, chiar dacă la început mă gândeam că este mai ușor,  s-a dovedit a fi exact invers”, ne-a spus interlocutoarea noastră. Iar drept argument a ceee ce înseamnă mai greu, a adăugat: „Când participi la un concurs cu echipa, știi că ai în mână nu doar bila de aruncat, nu ai în față doar popicele de doborât. De punctajul obținut de tine depind rezulatatele  echipei. Fie ea de club sau reprezentativa Națională. La handbal, de exemplu, dacă ai  o zi mai proastă, poate arunca o colegă de-a ta la poartă.  În schimb, eu și coechiperele mele nu ne putem permitem acest lux!”. 
Luminița Dogaru  a câștigat  al treilea titlul de campioană mondială anul trecut. Avea 51 de ani! Iar la Națională, cea mai tânără componentă are … 24 de ani. 
În ce măsură a răsplătit-o acest sport și cât datorează campioana națională de anul acesta  –  legitimată la Rapid București – sportului? 
„Nu spun o noutate, dar simt nevoia să repet: Sportul, în general – nu neapărat popicele! -, te învață să fii învingător și dincolo de arenă. În viață!  Să-ți depășești momentele critice, frustrările… Să nu te lași doborât de nimic. Și de nimeni!  Să nu fii o „popică” în viața asta. Să crezi în tine.
Pentru că, înainte de a crede alții în tine, trebuie să fii tu acela care crede în valoarea ta”. 
Cum a găsit de cuviință Ministerul Sportului să răsplătească performanțele Luminiței Dogaru și ale colegelor ei? Păi, de 12 ani, nu le-a dat niciun leu! Deci, o așa „recunoaștere” a valorii, mai rar. Și să nu te simți tu, ca sportiv, discriminat? Evident că da!
În fapt, dialogul  cu Luminița Dogaru nu a fost doar despre sport, cât despre viață:
„E mare lucru ca cineva să îți aprecieze efortul. Contează enorm să îți  cunoască performanțele. Eu așa cred. De exemplu, am avut mulțumirea sufletească ca, la inițiativa  domnului Ionuț Florin Dincă, viceprimar al Orașului Boldești -Scăeni, să fiu făcută Cetățean de Onoare a orașului. Nu am beneficii materiale, dar acest lucru reprezintă o  recunoaștere a muncii mele. 
Aceste mici aprecieri nu sunt chiar lucruri mărunte. Dimpotrivă! Mie, cel puțin, îmi dau puterea de a merge mai  departe. Și în sport, și în viață. Chiar dacă, nu de puține ori, drumul  e greu”.
Sunt multe de spus, de scris despre o campionă mondială. Sunt multe titluri de adăugat câştigate la individual sau cu diversele echipe de club la care a evoluat.
Sunt lucruri pe care noi nu le știm. Și aici ne referim la câtă muncă presupune să  reprezinți nu un județ  – deși contează și acest lucru – ci o țară! 
Nu e loc suficient decât să amintim că are, după cum ne-a spus cu modestie, „doar trei medalii de campionă mondială (ultimul, anul trecut, când a stabilit şi record mondial, unul la „tandem” şi un altul cu echipa -n.n.) și multe, multe alte medalii de argint și bronz”.  
Profesoară de „Sport”  la Valea Călugărească, Luminița Dogaru, în vârstă de 52 de ani, nu are de gând să se retragă.  Și nu vedem de ce, cât timp performanțele „o obligă” să  meargă mai departe. 
Pentru că – nu-i așa? – povestea unei campioane mondiale trebuie să continue…