Toată  discuţia asta o port  la fiecare început de octombrie, la Posada. Când trece  Martha.  Martha Bibescu… Prima dată, ca azi, de altfel,  am întrebat-o dacă pot să merg alături de ea. 
Cumsecade, n-a refuzat. 
(„Aşa a fost mereu Martha. Chiar dacă soarta ei…”, aud cum şuşotesc zidurile castelului.)
– Câţi paşi  faceţi pe zi? O mie?
A zis ceva în franceză. Apoi a murmurat: „Nu merită să cauţi fericirea în căsătorie, sigur nu o vei găsi”.
Am rămas mut.
– Martha – mi-am permis să  vorbesc la per tu cu ea –  nu e bine ce zici.  Oamenii te judecă. Oamenii, ştii tu cum sunt…
(„Aşa a fost mereu, Martha. Nu s-a-mpăcat cu soarta!”, mi-au şoptit zidurile de la Posada) 
– Ce mai e prin lumea voastră?
– Aceleaşi umbre, aceleaşi iubiri, aceleaşi trădări…
Prinţesa s-a ridicat şi-a plecat. Brusc, s-a întors: 
– Nu vă-nţeleg! Nu ziceţi  voi, ca Poetul: „De iubire-ntâia oară cânt”?. 
Nu-i răspund. De ce s-o-ntristez  şi mai mult ? De ce să-i spun că noi n-am fost obligaţi să ne căsătorim din nedragoste, ca ea. 
S-aşază  pe o bancă.  Face abstracţie de mine. Se răzgândeşte, reintră în vorbă: 
–„Nu merită  să cauţi  fericire în  căsătorie, sigur nu o vei găsi”.
– Atunci, unde?
Evident c-a  făcut ochii mari. Clar că picasem de fraier. Lesne de ghicit răspunsul.
– Ştiai că, uneori, în cea mai umilă colibă există mai multă fericire decât în cel mai frumos castel? 
Bănuiam. Sau ştiam. Sau trecusem şi eu prin momente din astea. Norocul meu era că nu mi le-aminteam. Sau nu voiam. 
– Tu eşti celebră. Lumea vine aici, la Posada, de dragul tău.  E drept, nu-ţi cere nimeni autografe. Din jenă… 
N-au tulburat-o prea mult  cuvintele mele. Dimpotrivă. A continuat:
– Nu cunoşti rana mea profundă ascunsă de  poteca asta. Poteca Prinţesei,  cum îi ziceţi voi. Sunt lucruri pe care nu le poţi simţi. Doar se trăiesc.
E lume multă în vizită la Castelul Posada. Se plimbă. Dar puţini ştiu că Poteca Prinţesei a fost bătătorită  din vis de iubire, din dezamăgire, din speranţă, din…
„Din orice anotimp al vieţii Marthei. Iar acesta a fost unul singur: Toamna!„, îmi spun zidurile Castelului Posada.  
(Galerie foto, Muzeul Cinegetic Posada)