Aici, dacă-ţi face cineva vreo aroganţă de genul: „Te bagi în  nămol? De-abia te obişnuieşti cu pământul!”, este suficient  să-i  zici „Oricum, din viaţa asta nu scapă nimeni viu!”. Şi se bagă singur cu capul în apă. Şi-aia sărată! 
Aici, adică la Băile Valea Stelii,  Băicoi  – Prahova se  poate face şi politică în noroi ( nimic nou) şi în apă relativ limpede  (de parcă am fi la vremea campaniei electorale). Că asta  mai discută oamenii, doar nu despre ceva care nu mai există la noi: fotbal. 
Una peste alta,  în apele astea  –  totuşi, parcă  mai puţin tulburi decât vremurile – , îţi întăreşti cocoaşa.
Oasele! Fiindcă la cum apasă vremea asta dilie pe umerii noştri, îţi trebuie rezistenţă,  nu  glumă!  
Balta neagră ( e în galeria foto, ca să nu dăm fiori…) era azi  caldă. Dacă  scriem că frigea,  minţim. Iar  noi n-avem de gând să candidăm la vreo primărie.
Al doilea bazin,  „cu apă mai fistichie” – cum  i-a zis un puşti care ne-a stropit  fără pic de respect faţă de spondiloza noastră –  e nici prea, prea, nici foarte, foarte. Adică e ok. 
E cum trebuie să fie într-o zi caniculară de iulie.  
E  bine la Valea Stelii, Băicoi. Poţi,  la o adică, să faci şi masaj parţial sau total. Chiar şi reflexoterapie.  Nu ne-am aruncat decât în apă.  Nu de alta, dar mai avem încă reflexe. Nu ca-n tinereţea revoluţionară, doar  ca la maturitatea pe care poţi s-o ai constatând că prin ţară mai sunt şi lucruri mişto. 
Am zis „mişto” fiindcă sperăm ca  francezii  pe care i-am auzit ciripind lângă şezlongul nostru să vină şi la anul. 
C-om avea sau nu pâine –  şi la ce preţ –   nu se ştie.  De sare, în schimb, nu duce lipsă  valea.
De Valea Stelii, Băicoi -Prahova, am scris. Locul „cu apă fistichie”, cum a zis puştiul.
Ne ducem şi mâine. Fiindcă, dacă  nu scăpăm vii din viaţa asta, măcar s-o părăsim sănătoşi. 
La oase  facem referire…