„Este și  va rămâne în spiritul  românesc ca oamenii, oriunde  i-ar purta viața, atunci când se stabilesc într-un loc, să aibă grijă să nu fie vitregiți de legătura cu Dumnezeu. Așa că își construiesc, în afară de case, biserici”, este convingerea preotului paroh al Parohiei Chiojdeanca, Ionuț Cătălin Manache.  Iar  la  1774 – Anul  Domnului,  din motive necunoscute, o comunitate din Ardeal a poposit  în satul Nucet, comuna Chiojdeanca – Prahova,  unde a  ridicat  „loc de mănăstire și de pomenire”.  
Și nu-i nevoie de trei surse pentru a face credibilă știrea, ajunge una: Biserica cu Hramul Sfântului Dimitrie – Izvorâtorului de Mir din  localitate!
„Oamenii  au căzut sau au murit sub vremuri, numai  lăcașurile de închinăciune au rămas în picioare. Sunt un fel de raiuri suspendate între  noi, muritorii, și Dumnezeu. Argumente sunt multe, eu  amintesc numai despre  bisericuța ridicată  de  o comunitate din Ardeal, în  urmă cu un sfert de mileniu, aici, în satul Nucet, comuna Chiojdeanca. 
Este singura urmă a trecerii  acelor oameni prin această zonă. Aici au fost îngropați  atât  ei,  cât și localnicii. Cimitirul a fost locul de veșnică odihnă al locuitorilor până în anul 1956. După aceea, a intrat în conservare. Iar lăcașul, în care se slujește și astăzi, este trecut în categoria <<Monument istoric de interes național>>. 
De-a lungul vremii, biserica s-a degradat. Este adevărat, în anul  1944,  prin  bunăvoința „Dlui Andrei A. Rădulescu – fiul acestei comune”, la vremea când preot paroh  era Ioan Neoporan, au fost alocate fonduri pentru  rezistența peste timp a spiritualității și a identității noastre naționale”, ne-a spus părintele paroh Ionuț Cătălin Manache.
Iar Andrei  Rădulescu nu a fost altcineva decât  președintele  Academiei Române!
În zilele noastre, părintele Nicolae Tănase, de la  Valea Plopului, mai slujește întru amintirea tatălui doamnei preotese Maria Tănase, născută tot în satul Nucet, comuna  Chiojdeanca. 
Catapeteasma  bisericii este  făcută din piele de animal, care a fost pictată.
În goana timpului și, poate, a grabei oamenilor, luați cu alte griji,  învelitoarea bisericii (acoperișul) s-a degradat, fiind acoperit cu tablă. 
În anul 2020, prin stăruința părintelui  Ionuț Cătălin Manache, Direcția de Cultură Prahova aprobă  redarea specificului ardelenesc: acoperișul este refăcut cu șindrilă (draniță). Așa cum a fost odinioară. Așa cum era la anul 1774, când ardelenii  veniți – din Dumnezeu știe ce motive –  la Nucet, au ridicat   „zid de mănăstire și de  pomenire”. 
Și să dăm Cezarului ce-i al Cezarului: Părintele Ionuț a  reușit să-i mobilizeze pe localnici, a reușit să „miște” și Primăria Comunei Chiojdeanca, astfel încât, încet-încet, mica bisericuță  să fie iarăși ce-a fost.
Și mai mult decât atât!  Vrea  să  refacă clopotnița! Vrea să pardosească o alee care să ducă de la clopotniță și biserică. Iar toate acestea nu sunt doar la stadiul de intenție. Deja a fost cumpărată piatră de munte din Buzău, pentru mai sus-amintita alee. 
„Nu sunt singur, ne mai spune părintele Ionuț. Eu simt comunitatea aproape. Amintesc doar despre epitropul bisericii, Ion Dicu,  care mă sprijină în tot ceea ce fac. 
Bisericuța cu Hramul Sfântului Dimitrie-Izvorâtorul de Mir, satul Nucet, comuna Chiojdeanca…  La nici 50 de kilometri de Ploiești, în urmă cu un sfert de mileniu, oamenii au simțit că sunt vitregiți dacă în afară de case, nu au și o biserică. 
Acum…